Toată lumea iubește desertul. De ce nu ar iubi să și citească despre el? La asta mă gândeam în timp ce mă hotăram să scriu acest articol. De ce să petreci următoarele minute citind articolul acesta? Pentru că, sper eu să fie la fel de dulce ca desertul tău preferat.
Cred că desertul a fost inventat ca adeziv pentru amintirile noastre, în special pentru a ne aminti acele momente în care am reușit sau am obținut ceva. Desertul este mereu un premiu, o răsplată. Îl mâncăm atunci când merităm, pentru că am reușit în carieră, pentru că am mai supraviețuit un an, pentru că am mâncat tot pireul din farfurie, pentru că am luat o notă bună, pentru că ne-am ținut de dietă și nu am mai mâncat cartofi prăjiți o lună de zile. Desertul e mereu un premiu.
Adevăratele premii însă sunt amintirile pe care le sigilează. În funcție de cât de frumoase și prețioase sunt amintirile ne selectăm și deserturile preferate. Cel puțin la concluzia asta am ajuns pe măsură ce mă gândeam la care ar fi deserturile mele preferate. Sunt foarte simple, banale și nu trăiești nu știu ce experiență gustativă atunci când le consumi. Dar sunt preferatele mele pentru că funcționează ca niște capsule pline de amintiri, și amintirile trezesc emoții.
