Păstrează viitorul proaspăt, bagă-l în frigider!

   
   

       „Bună! Acesta este stră-stră-străbunicul meu. Nu e un dulap, nici un cuptor și nici un mini-bar. Este un frigider. La vremea lui, în 1910, a fost mare vedetă. Nu făcea multe. Răcea mâncarea și cam atât. Cu toate acestea, dacă îți cumpărai un frigider, casa ta devenea expoziție. Tot cartierul venea să admire minunea și tu erai cel mai bazat de pe stradă. Acum chiar a ajuns într-un muzeu și deși nu își mai face de mult treaba, costă mult mai mult decât mine.

    Acesta sunt eu:

    O versiune a mea se găsește în fiecare casă azi. Unele mai clasice, altele mai șmechere, cu toate acestea încă facem ce făcea și nenea frigider de mai sus, răcim mâncarea și îi prelungim durata de viață. Eu m-am născut în familia Daewoo care au fost cam nostalgici când m-au conceput. De aceea am ieșit mai retro, și dau bine în casa oricărei iubitoare de vintage. Dar nu vă faceți griji. Creatorii mei lucrează în domeniu de mai bine de 30 de ani, și au planuri mari în ceea ce privește viitorul urmașilor mei. Dar despre asta vă va povesti Hadasa care are și ea câteva idei.”

Cu soarele în perete - Panouri radiante cu infraroșu

   
     Dacă nu ați văzut deja la știri vă spun eu, e iarnă și e iarnă bine. Asta înseamnă că a început războiul vechi de secole dintre ger și căldură. Singura problemă este că acest război se dă în buzunarul tău, iar lupta este aprigă. Iarna asta a fost surprinzătoare din toate punctele de vedere și mi-a cam speriat sobele de teracotă cu care încerc să îmi încălzesc încăperile. Așa că am decis să caut alternative mai ieftine și mai eficiente pentru încălzire. Când am dat peste panouri radiante cu infraroșu, am știut că am găsit ceea ce căutam.

   Panouri radiante cu infraroșu - Cine nu are soare să își cumpere

     Cred că ești de acord cu mine că nimic nu încălzește mai bine pe lumea asta decât Soarele. Și își face treaba minunat în timpul verii. Problema e că iarna își cam ia concediu și noi rămânem fără razele lui calde. Așa că am tot căutat înlocuitori. Ne încălzim fie cu lemne, fie cu gaz, dar acestea nu pot fi la fel de eficiente ca soarele. O să spui că e o absurditate să mă aștept să existe ceva care să fie la fel de bun ca Soarele. Ei bine, o să spun că nu e o absurditate și că exista așa ceva, ba chiar e foarte la îndemână.

   Spun asta pentru că panourile radiante cu infraroșu funcționează după același principiu de încălzire al Soarelui. Practic aceste sisteme care seamănă cu niște tablouri emit radiații care nu încălzesc aerul ci obiectele care se afla în raza lor de acțiune. Aerul este încălzit indirect de către obiecte. Astfel căldura este distribuită uniform și pierderile de căldură sunt reduse la minim.

Șaizeci de ani - Păzea că vin!

    Când eram mai mică eram convinsă că la 60 de ani ești deja cu un picior în groapă. Acum că am mai crescut am convingerea că la 60 de ani ești încă destul de tânăr. Până o să ajung eu la 60, sunt sigură că lumea va evolua în așa fel încât tot ca la 20 de ani o să arăt. O să cânt gen: „Am doar 60 de ani, sunt nebun, iubesc și nu am bani”. Cu ideea asta în minte mi-am propus 5 lucruri pe care vreau să le fac până la 60 de ani.

   Să călătoresc în spațiu

 
    Ți se pare radical? Mie nu. Progresele înregistrate cam în toate aspectele omenirii mă fac să fiu optimistă că în curând o să pot striga după nave spațiale cum strigam când eram mică după avioane: Navă spațială cu motor, ia-mă și pe mine în zbor. O să merg să îmi vizitez copii pe lună.

Viața bate filmul - My name is Gladiator

     În apogeul puterii sale, imperiul Româț era vast, întinzându-se din jungla curții până la granițele gardului vecinului. Mai bine de un sfert din populația părului de mâță a trăit și a murit sub domnia covorului. În iarna anului 2016, campania de 12 minute a Împăratului Motanus Tomasus Blănosus împotriva triburilor barbare din Puricenia se apropia de sfârșit.  Doar o ultimă luptă stătea în fața victoriei Imperiului Româț și a promisiunii de pace în întreg imperiul.

     Cam asta ar fi introducerea filmului Gladiatorul adaptată la viața mea. Practic cel mai palpitant aspect al ei, sunt mâțele mele. Cei de la TNT m-au provocat să va povestesc despre ce personaj de film aș vrea să fiu. Eu o să vă povestesc despre unul care sunt deja. L-am ales pe Maximus din Gladiatorul, și în rândurile următoare o să vă spun și de ce.

    Șapte dimineața îmi sună alarma:


 
    Am ales melodia asta ca să mă asigur că mă trezesc.  Dimineața mea începe bine. Soarele aburește printre nori, ceva păsări rătăcite încă mai ciripesc pe afară, iar eu fac ce face orice om normal dimineața. Se uită pe telefon, păi cum altfel?! Relaxată mă uit la mail-uri, puțin pe youtube, în cele din urmă intru și pe Facebook. Postasem pe pagina blogului un filmuleț amuzant și acum voiam să verific feedback-ul. Două like-uri, unul de la mine și unul de la maică-mea, în condițiile în care am peste 500 de fani. Da` care e faza, are you not entertained?

Un articol bun ca untul

   Omul face untul, nu untul îl face pe om. Nu, nu este clickbate, chiar vorbim despre unt. Din fericire (cred), pentru voi nu o să vă povestesc despre cum atunci când eram doar o copiliță, bunica îmi făcea unt galben ca soarele, mai bun decât mierea și vindecător de toate ”boalele”. Nici despre cum îl punea în cămară în ceva recipient fermecat din lemn și când îl ungea pe pâine ți se topea limba cu totul. Și iarna cum îmi ungea mâinile cu unt ca să nu fac degerături, ce mai, era practic una cu algocalminul. De asemenea, bunica mea a fost Ileana Cosânzeana și bunicul Ioan Slavici. Mama nu știa să facă unt pentru că era prea ocupată să umble după Făt-Frumos, plus că era la modă să facă doar bunicile unt. 

    Nu o să vă spun asta pentru că, să vezi și să nu crezi, nu m-am născut dragă într-o reclamă la iaurt ”de casă”. Recunosc: sunt copil crescut cu margarină, și NU sunt mândră de asta. Aș vrea să vă pot spune că untul a fost cea mai vie amintire a copilăriei mele, dar nu e. În schimb, îmi amintesc perfect cât de mult uram margarina, îmi mai amintesc de Wham! - Wake me up before you GO-GO, și de Andreea Marin în bucătărie (colegii de suferință știu despre ce vorbesc). Cam astea sunt cele mai apropiate amintiri legate de unt din copilărie. 

    Dacă stau și mă gândesc bine, nu am văzut în viața mea o reclamă la unt. Dintr-un motiv sau altul, cineva a hotărât că e bine să ne dublăm mărimea ficatului consumând doar margarină, prin urmare asta s-a promovat, și cred că acesta este unul din motivele pentru care copilăria mea nu a mers ”ca pe unt” - dacă... știi cum zic (glumă seacă).

Ştii momentul acela pe care l-ai repeta la nesfârşit?

  Salut dragele mele! Putea să treacă octombrie şi eu să nu vă povestesc despre luna mea preferată? Nu, nu putea. Toamna este anotimpul meu preferat, iar luna octombrie este "miezu". Iubesc toamna pentru că e foarte darnică. Deşi este anotimpul în care oamenii spun că moare natura, eu consider că abia toamna, natura este mai vie ca niciodată. Este darnică nu doar pentru că ne bucurăm de "mere, pere în panere", ci pentru că ne oferă un spectacol de culoare şi arome. Dacă e să mă întrebaţi pe mine, natura nu ar putea să moară mai frumos de atât.

    Vreau să vă împărtăşesc motivul pentru care aştept toamna aşa de mult în fiecare an. În fiecare toamna, există un moment în care pot spune că totul e perfect, un moment de echilibru absolut, un moment pe care îl aştept, îl vânez, îl savurez şi îl îngrop în mintea mea, la fel cum face un căţel cu osul lui, pentru a putea să îl dezgrop mai apoi când mă loveşte gerul iernii sau dogoarea verii.

Sursa: toteubazuza.wordpress.com

   După cum poate ştiţi, eu fac mult voluntariat. În momentul despre care vă vorbesc tocmai mă întorceam dintr-un sat vecin. Parcursesem pe jos aproximativ 5 km pentru a ajunge acolo şi urmam să parcurg aceeaşi distanţă pentru a mă întoarce. Era ora 17 şi deja soarele apunea. Trebuie să menţionez că locuiesc în Maramureş şi nu cred că mai pot găsi un asemenea apus altundeva în ţară. În acea seară, apusul a făcut se pare o înţelegere cu culorile toamnei, pentru a se asorta de minune cu peisajul. Cerul era pictat într-un roşu aprins urmat de un degrade perfect de potrocaliu, întrepătruns de nuanţe de roz şi galben.

Sursa: paladeirina.wordpress.ro

  
    Acum vreau să închideţi ochii şi să vă imaginaţi. Staţi... asta nu poate să funcţioneze, nu aţi putea citi. Ok, nu închideţi ochii, închideţi uşa, muzica, spuneţii vecinei să nu mai zbiere, dacă vă ajută stingeţi becul... deschideţi ochii minţii. Acum călcaţi pe urmele mele. Sunteţi înconjuraţi de natură, pădure, multă pădure. Coborâţi încet o pantă şi aveţi în urechi melodia preferata (în cazul meu Byron - 1,2,3). La un momet dat, vedeţi în dreapta voastră o cultură de afini. Frunzele sunt roşii iar ochii se scaldă în admiraţie. Simţiţi o mângâiere răcoroasă, delicată şi foarte puţin înţepătoare pe obraji. Închideţi ochii şi inspiraţi adânc. Simţiţi miros de toamna, de seară şi o foarte discretă aromă de fum, deoarece oamenii au început să ardă frunzele.

Sursa: turismmaramures.ro

   Cum vi se pare? La final simţi pace, linişte, libertate, stisfacţie. În acel moment eşti cu adevărat fericit. Te gândeşti cât eşti de privilegiat pentru că, în acelaşi moment, alţi oameni sunt la muncă, în trafic, aleargă grăbiţi copleşiţi de stres. Dar tu eşti acolo, eşti în armonie cu toate elementele din jurul tău şi pare că nimic nu poate distruge asta. Ai putea să stai acolo cu orele, ai putea să trăieşti aşa o viaţă şi nu te-ai plictisii. Spuneţi voi, nu merită repetat acest moment? Nu merită să aştepţi fiecare toamnă doar ca să poţi să experimentezi aceste câteva clipe?
   


     Care este momentul pe care voi l-aţi repeta la nesfârşit? Să fie acea oră în care v-aţi jucat cu copiii şi vă îmbătaţi în râsetele lor? Acel moment în care aţi primit primul 10 şi aţi simţit că lumea este o carte deschisă? Sau acel moment în care savuraţi ceaiul, prăjitura, mâncarea, cafeaua sau iaurtul vostru preferat?

    Oricare ar fi, vă invit să vă înscrieţi momentul preferat aici. Împreună cu cei de la Danone alcătuim o "culegere" de momente preferate. Contribuiţi şi voi şi veţi fi înscrişi într-un concurs foarte drăguţ. De asemenea, aştept momentele voastre preferate în comentarii. Sunt tare curioasă care sunt acestea. Vă pup!

De ce îmi dă apa putere?

   Bună dragele mele! V-a plăcut postarea mea în care vă vorbeam despre cât bună prietenă ne este apa? Dacă da, am veşti bune. Urmează o nouă postare pe aceeaşi temă. Doar că, dacă data trecută v-am arătat cum ne dă apa putere din punct de vedere fizic, acum o să vă spun cum vă întăreşte apa psihicul. Fac această postare pentru că m-a lovit rău de tot ciocanul inspiraţiei azi şi era musai să scriu.

  Avem toate zilele alea în care ne simţim nimeni în lume, când nu avem chef nici măcar să ne ridicăm din pat,  când dacă ar fi să dea o maşină peste noi am spune că nu e mare pagubă. Ei bine, apa, care probabil stă lângă noi pe noptieră ne poate da putere doar dacă ne gândim la ea. Urmează deci, 6 moduri pentru care apa îţi dă putere.

Sursa: Radio Oltenia Craiova

    1. Apa e flexibilă

    Apa, banala apă, aşa cum te simţi tu uneroi, este singurul lichid care se poate transforma atât în gaz cât şi în stare solidă. Dar, apa nu are de ales. Tu însă poţi alege ce stare vrei să adopţi şi ai puterea să faci această alegere. Tu alegi dacă să fii tristă, voioasă, pesimistă sau optimistă. Ai dreptul şi puterea de a alege, trebuie doar să faci alegerea bună.

Apa - prietenul la nevoie se cunoaşte

    Bună dragele mele! Nu vi s-a întâmplat niciodată să spuneţi: "Nu mai pot! Trebuie să beau un pahar de apă!"? Bineînţeles că vi s-a întâmplat. Pentru că aţi fost prea implicate în muncă sau altă activitate, aţi uitat să beţi apă, aşa cum aceleaşi activităţi (prea) solicitante ne fac să uităm de persoane importante, precum prietenii. Apa însă este un prieten ce nu trebuie ignorat.

 
    Nu o să încep să vă spun cât de bună, sănătoasă, vitală, hidratantă este apa. Am convingerea că sunteţi fete deştepte şi ştiţi asta deja. O să vă spun doar de ce este apa, banala apă, cel mai bun prieten al meu şi al vostru.

Dacă ai fi în pielea mea pentru o zi?

    Este o grădină de trandafiri?
    Este un câmp de flori în plină primăvară?
    Nu. Este doar noul Rexona Motion Sense. Îl folosesc în fiecare zi...

   Bună dragele mele! Aşa cum probabil aţi intutit din "intro", am acceptat provocarea lansată de Rexona, de a vă împărtăşi o zi din viaţa mea. Misiune puţin cam imposibilă pentru că la mine sunt puţine zilele care seamănă între ele. Totuşi, mă bucur să spun ca sunt foarte multe zile pline de activitate aşa că am ce să vă povestesc. Am sărit peste lucrurile pe care ştiţi deja că le fac. Ca tot omul, mă trezesc, mănânc, mă culc din nou, alerg , ş.a.m.d. În general, o zi din viaţa mea implică următoarele:

   Voluntariat 

  Fac mult, mult voluntariat, pentru că îmi place şi pentru că astfel, îmi trăiesc viaţa în cel mai bun mod. Îmi propun 70 de ore de voluntariat pe lună. Asta înseamnă că fac undeva la 2:30 ore pe zi. Asta implică uneori şi eforturi pe care mă bucur să le fac, cum ar fi deplasarea într-o altă localitate, pe jos (cam 4 km, pentru că nu am maşină şi nici bicicletă nu am reuşit să îmi iau incă), sau cu un mijloc de transport în comun. Astfel pot să mă "bucur" de natură şi de peisajul de vară, în timp ce afară soarele mă "mângâie uşor" cu o temperatură între  30-40 grade Celsius. 

   Viaţa la ţară

 Da, locuiesc la ţară şi îmi place foarte mult (cu câteva excepţi), şi aşa cum ştiţi, la sat se munceşte puţin mai diferit ca la oraş. Ca să ai o gospodărie frumoasă trebuie să munceşti la ea încontinuu. Când locuieşti la ţară nu prea ai concediu. Aşa că ştiu şi eu să pun mâna pe o furcă, o greblă, o sapă (dacă nu ştiţi ce înseamna nu ezitaţi să daţi o fugă la Google) cu riscul să îmi compromit manichiura. Şi bineînţeles că nu se putea să stau şi eu lângă "drumul principal" că ar fi fost prea covenabil. Nu eu trebuie sa "şed" în vârful dealului, să îl urc şi  să-l cobor de fiecare dată când vreau să mă deplasez undeva. Dar priveliştea şi liniştea merită tot efortul. Cam asta se vede la mine:

  

 Când mă întâlnesc cu oraşul

 De căteva ori pe săptămână îmi dau întâlnire cu oraşul. Nu oricum, bineînţeles că îl străbat dintr-un capăt în altul, că doar nu ne-am văzut demult. Pe jos că aşa e moda la mine, în soare, în ploaie, nu contează. Eu rămân consecventă.

 

 Ghemuri pline de energie

  Adică pisicuţele mele care au nevoie de atenţie, afecţiune si multa "mădăreală". Ghiciţi cam câte am...Două? Trei? Patru?  Nu nu, opt. Probabil credeţi că sunt o nebună, frustrată care o să îmbătrânească odata cu pisicile ei. Ei bine nu e chiar aşa. Le împart cu părinţii, sora mea mai mică şi bunicii, dar tot trebuie să îmi rezerv timp în fiecare zi ca să mă joc cu ele.

   

Sunt "dănţăuşe"

 Nu am stare. Nu vă imaginaţi că sunt toată seara în cluburi, nici nu sunt campioană mondială. Aşa se face doar că bucătăria devine ringul meu de dans şi când îmi fac curat în camera se desfăşoară campoinatul mondial de freestyle. Şi mă mir că nu se pun 2 kg  pe mine cand am nevoie...

  Oricum dacă aţi putea fi în pielea mea pentru o zi, cred că sunteţi de acord cu mine, că aţi avea nevoie de o protecţie bună împotriva izvorului de transpiraţie gata oricând să dea pe afară. Nicio grijă! Noul Rexona Motion Sense nu te lasă la greu. Deodorantul ăsta are un fel de tehnologie care ştie cand faci tu miscare. Ia priviţi!

 
  Aşa ne face Rexona harnice pe toate. Te mişti cu drag bucurandu-te de parfum şi prospeţime. Ce ziceţi, încercăm?
  
  Nu uitaţi să share-uiţi şi voi noutatea Rexona, să îmi spuneţi în comentarii cum arată ziua voastră, şi să daţi like paginii de Facebook dacă vă place blogul meu şi vreţi să fiţi la curent cu noutăţile.