Ce am învățat în două luni de SuperBlog?

   Unii dintre voi știți că în lunile octombrie și noiembrie am participat la cea de-a 13-a ediție a concursului pentru bloggeri SuperBlog 2016. A fost o experiență deosebită, motiv pentru care am ales să îi dedic un articol pe blog. Dacă citești asta și ai îndoieli dacă ar trebui să participi sau nu, în continuare am să îți prezint motive pentru care merită să participi.

    M-am înscris la SuperBlog anul acesta din simplul motiv că voiam să am o activitate constantă pe blog. Nu îmi doream nici premii, nici locul întâi, voiam pur și simplu să am despre ce scrie. Cred că aceasta este atitudinea care nu mi-a permis să mă dau bătută după a 8-10-a probă. Surpriza mare a apărut atunci când mi-am dat seama că nu scriu aiurea, ba chiar scriam bine, notele erau pe măsură și am împușcat și câteva premii, unele mai folositoare ca altele.

De azi sunt specialist în publicitate online

   Pardon! Doar azi și sunt mai mult amator decât specialist. Adevărul este că mereu am crezut că pot crea o campanie de marketing mai bună decât cele care există deja. Nu odată mi s-a întâmplat să văd un banner sau o reclamă la TV și să îmi spun: „Pentru reclama asta, nici nu mă apropii de produsul vostru”. Așa că azi m-am decis să îmi fac de cap și să pornesc o campanie de marketing online.

     La ce fac reclamă?

   Știi momentul acela când pierzi autobuzul și îl poți vedea cum merge fără tine? Sau atunci când s-a cumpărat televizorul pe care îl voiai de Black Friday, fix înainte să îl bagi în coș? Ori atunci când e 23:50, tu vrei să îți înscrii articolul pentru SuperBlog, dar calculatorul tău se decide să treacă pe viteza melcului relaxat sau îngheață cu totul fix în momentul acela?

    Îți amintești ce sentiment de frustrare ai avut în acel moment? „Ah! Dacă aș fi fost mai rapid cu două minute”. Exact acest sentiment l-aș exploata pentru a-ți vinde un credit rapid.

Sursa: https://goo.gl/hNJ2mz

De ce să NU faci cadouri de Crăciun?

   În curând vine Crăciunul. Și dacă nu voiați să știți, e imposibil pentru că toate campaniile de marketing au început deja bombardamentele pe această temă. Dacă te aștepți să citești un articol care să te facă să îți fie dor de Crăciun, nu ai nimerit bine. Nu o să îți povestesc despre farmecul Crăciunului, ci o să îți ofer o gură de aer curat, așa mai respiri și tu ceva sinceritate.

    Îi știi pe haterii ăia care spun despre Crăciun că e o sărbătoare comercială și ipocrită? Ce să vezi, eu sunt unul dintre ei. Doar că eu îmi voi motiva afirmațiile. Desigur e atât de drăguț să petreci timp cu familia înconjurat de pace, miros de portocale, arome de scorțișoară și simfonii de colinde. Și ce drăguț că faceți schimb de cadouri între voi. Da este, doar că în spatele acestei drăgălășenii se află un adevăr trist.

Stil+Stil=Personalitate - Cât de bun ești la matematica fashion?

    Eu și matematica nu am fost niciodată prietene bune. Mereu mi-o lua înainte și nu mai apucam să o înțeleg. Un tip de matematică însă, îmi este tare dragă și o stăpânesc la perfecție: matematica stilului. Matematica asta nu are numere și nu are rezultate corecte sau incorecte. De fapt, singurul răspuns corect este cel care îți place. Ceea ce mă definește pe mine din punct de vedere vestimentar este suma mai multor influențe. Pe toate le-am calculat cu chibzuință, le-am măsurat și le-am adunat astfel încât rezultatul să fie unic. Vă invit să parcurgem povestea unor exerciții pline de stil.

   Old+New= Stil echilibrat și plin de poveste

    Cred că nimic nu a avut o influență mai mare asupra stilului meu vestimentar ca femeile din anii `40-`50. Ceva din drăgălășenia lor combinată cu eleganța pe care o păstrau până și în bucătărie, m-a făcut să mă îndrăgostesc iremediabil de stilul lor. Cred că ele sunt vinovate pentru dragostea mea pentru pliseuri și fustele cloș, pentru cămășile cu fundiță și sandalele cu breteluță. Atunci când port haine care se aseamănă cu acea perioadă simt că fac parte din tabloul lor și că aduc în prezent un strop de farmec al unor vremuri de mult uitate.

Destinații turistice inedite - Tu unde mergi la vară?

     Vacanța e atunci când după ce ai șters praful în casă, viața îți dă în sfârșit bomboana aia. Nu știu cum a fost la voi, dar la mine recompensa supremă era mereu o bomboană. Bunica mea obișnuia să o ascundă în dulap, iar când mi-o dădea îmi spunea că a fost la Cluj sau în București după ea. Într-un fel, vacanțele se aseamănă foarte mult cu acele bomboane. Le aștepți cu nerăbdare, le savurezi și mereu îți mai trebuie una. Din păcate, mereu trebuie să muncești pe brânci ca să mai meriți una. De data asta însă, ne luăm vacanța mai repede. De fapt, o să vă iau cu mine în vacanță și voi fi ghidul vostru. Să pornim zic!

   Mergem în două destinații turistice pe cât de diferite, pe atât de ofertante: Irlanda și Myanmar. Prima poate o știți după nume, de a doua nu cred că ați auzit pentru că nu prea i se face reclamă pe la știri. Una este în Europa iar cealaltă este tocmai în Asia, vecină cu mult vizitata Tailanda. Vă iau cu mine în Irlanda mai întâi. Ce facem acolo?

O călătorie culinară de vis

   Picuri de ploaie mărunți și nehotărâți își băteau joc cu nerușinare de oamenii care treceau pe trotuar. La o măsuță de lângă geam, doi ochi vechi arbitrau întrecerea șirurilor de apă ce se prelingeau pe geam. Ziua își striga stingerea și îi preda felinarelor ștafeta. Posesoarei acelor doi ochi vechi i se desfășoară un zâmbet nou pe buzele subțiri și ridate și mă întâmpină în timp ce intru în restaurant. Eram și eu invitata ei. Cred că e timpul să spun mai multe despre ea.

    Era o femeie de „modă veche”. Purta cele mai bune haine ale ei, din mătase, decorate cu o broșă prețioasă la umăr, probabil la fel de veche ca și ea. Era însoțită de o persoană mai tânără despre care am înțeles că era fiica ei. Avea nevoie. Nouăzeci și nouă de ani s-au înlănțuit strâns în jurul ei și nici măcar unul nu voia să se despartă de ea. I-au oferit cadou și un scaun cu rotile în care stătea acum.

   Nu era nici ziua ei, și spera ca nici mormântarea ei să nu se ivească prea curând. În seara aceea vârsta era un detaliu nesemnificativ. Nu a organizat acea întâlnire pentru a celebra un număr, nici măcar pentru a se celebra pe ea. A creat-o pentru a celebra amintiri. Cu cine se întâlnea? Păi hai să vedem!

Cum să te îmbraci iarna ca vara? - Hopa sus!

   Hopa sus! Asta îmi spune ceasul în fiecare dimineață, în timp ce eu continui să îl ignor din zece în zece minute. Sună și sună și mie tot nu îmi vine să mă dau jos din pat. Afară este iarnă bine. Pe geam nu văd decât alb, și șoapte nervoase de vânt frământă stratul de zăpadă. Brrr! Dar sub plapumă este vară. Mi-aș pune un șezlong și m-aș imagina la plajă. Căldura „soarelui” m-ar îmbrățișa toată ziua. Ăsta rămâne însă doar un vis frumos și imposibil de realizat. Așa că m-am gândit: cum să fac să îmi pară bine că trebuie să mă dau jos din pat dimineața și să mă îmbrac pentru o nouă zi? Simplu. Voi purta vara, iarna.  

   Nu știu dacă ați ieșit vreodată din casă și ați privit pur și simplu lumea iarna. Eu am făcut acest exercițiu și am descoperit că stăm foarte slab la capitolul imaginație. 90% din siluetele pe care le vei vedea arată ca o anvelopă neagră de fâș. Peisajul este atât de trist încât mi-e mai frig doar privindu-i. Așa că eu am ales să aduc puțină vară în ținutele mele. În continuare am să îți arăt și cum.

Sursa: http://acru.ro/urasc-iarna/

Cum să vorbești cu extratereștrii - Taifas intergalactic

      Ceea ce a început ca o dimineață obișnuită, s-a transformat brusc într-o zi la care nu mă așteptam niciodată. Purtam un costum portocaliu, o cască pe cap și un microfon. Dintr-un pion purtat dintr-o parte în alta după bunul plac, am devenit eu cea de care depindea modul în care se va desfășura jocul dintre două civilizații, pe tabla de șah numită Pământ. Toate privirile fremătau de curiozitate și îngrijorare, toate voiau răspunsuri. La fel și privirea mea, dar eu nu aveam în ce ochi să caut răspunsul. De fapt, nu eram sigură la ce mă uit. Știam doar că în spatele acelui perete translucid se aflau ei, iar eu aveam la dispoziție 48 de ore să aflu ce vor. Cine erau ei? Extratereștrii.

     Nu, nu e vorba despre mine. Viata mea nu este nici măcar puțin la fel de interesantă. Este vorba despre Louise Banks, interpretată cu succes de Amy Adams, un doctor în lingvistică. Ea este recrutată de armată pentru a comunica cu "musafirii", mult așteptații extratereștrii. Asta se întâmplă  în noul thriller SF „Arrival” care a avut premiera în România pe data de 11 noiembrie.

Rețeta miracol - Cum să trăiești sănătos?

     - Felicitări! Ai prins peștișorul de aur, iți voi îndeplini trei dorințe. Care este dorința ta?

    - Peștișorule, eu nu îmi doresc nici bogăție, nici glorie. Îmi doresc doar sănătate. Sănătatea că-i mai bună decât toate. Că dacă ești sănătos te poți bucura de toate.

     - Dorința ți se va îndeplini.

    - Hiii! Ce ai făcut? Unde a dispărut shaormeria mea preferată? Nu se poate, nu mai văd KFC-ul. Și cu ce sunt îmbrăcată? Echipament sportiv! Peștișorule ai înnebunit?

   - Tu m-ai rugat să te fac sănătoasă, iar eu ți-am creat contextul perfect ca să devii așa. Îți pot îndeplinii dorințele, dar nu pot face alegeri în locul tău draguța.

     Nu-i așa că vă simțiți puțin în acest dialog. Dacă aș fi avut un dolar de fiecare dată când am auzit expresia: „Numai să fim sănătoși că asta e cel mai important", aș concura serios cu cei mai bogați oameni din lume. Paradoxal, deși aceasta este una din cele mai mari dorințe ale omenirii, este cea pe care o ignorăm cel mai mult. Deși ne place să spunem că sănătatea este prioritară, ajungem mereu să o distrugem pentru că punem alte lucruri pe primul loc: munca, marile mici plăceri, comoditatea, etc.

Cărți de citit iarna asta - Ceai pentru minte

     Vine iarna bine-mi pare, la farmacie am o comandă mare. 

   Fraza asta descrie în mare cum se desfășoară o iarnă la mine acasă, și, cred eu, și la tine e la fel. Odată cu apropierea iernii începe goana după medicamente anti-răceală, anti-gripale și pentru alte soiuri de răcituri de sezon. Dacă s-au aliniat planetele și nimeni din casa ta nu e răcit, tot e goană după imunizare, Vitamina C, ceaiuri, etc. Ca să nu mai vorbim de haine groase și de calorifere fierbinți (sau sobe, după caz).

    Ideea e că suntem foarte pricepuți la a avea grijă să ne fie cald și bine și să nu ne răcim. Întrebare: cum ai grijă să nu ți se răcească mintea?. Nu, șapca nu o să te ajute. Șapca nu te protejează împotriva știrilor prost făcute, împotriva divertismentelor mediocre la care te mai uiți, și nici împotriva limbajului tribal pe care îl auzi în fiecare zi. Nici vitaminele nu o să te ajute, și dacă nu faci ceva, o să bată voios Crivățul printre gânduri. Din fericire, am eu soluția: ceai pentru minte. Nu e scump și nici greu de găsit. E disponibil în foarte multe sortimente și efectul este garantat încă de la primele administrări. În popor i se spune carte.

   La mine în casă toată familia citește. Bineînțeles, nu același lucru, avem gusturi diverse. Anul acesta ne-am făcut fiecare stocul pentru zilele geroase de iarnă. Am cumpărat de la aceeași „farmacie” - Editura RAO.

Memoriile unei perechi de blugi

     Dacă ar trebui să alegi un singur tip de material textil în care să trăiești toată viața, care ar fi acela? Probabil te-ai gândit la ceva accesibil, durabil, foarte versatil, potrivit pentru orice temperatură și condiții, și care să arate foarte bine pe tine. Eu m-aș gândi și la ceva care să mă reprezinte: ceva nici prea prețios, dar nici neglijent, ceva confortabil și cald, ceva maleabil dar rezistent atunci când este nevoie, un material care să nu fie prea sensibil și să arate bine chiar și atunci când este în realitate deteriorat. V-ați prins despre ce e vorba? Despre denim bineînțeles.

Sursa: https://goo.gl/338NYt

Casa visurilor sau casa în care să îți trăiești visul - Tu ce alegi?

    Care este casa visurilor tale? Trăiești în ea? Ai văzut-o la alții? E dintr-un film futurist? E doar în imaginația ta? Adevărul e că locuința visurilor nici nu ar trebui să existe. Casa visurilor ar trebui să fie doar o locuință pentru gărgăunii tăi din cap. Ceea ce ar trebui să existe este o construcție palpabilă, funcțională, care să inducă sentimente plăcute și pe care să o poți numi acasă. Așa că nu mai visa, trăiește. Uite începem așa. Eu știu ce casă îți dorești tu cu adevărat. De aceea nu o să îți povestesc despre ea, o să ți-o arăt:

   Ce, nu se vede? Ești sigur? Stai să verific....

   E acolo, îți spun. Eu văd foarte bine.... Poate dacă dai refresh...

Navigație auto multimedia Edotec - Siguranță și divertisment

        Când eram mică era la MTV o emisiune mișto pe care o urmăream cu sufletul la gură. Pimp My Ride îi zicea și eram mereu uimită de cât de mult puteau modifica ăia o mașină ca să arate mișto. Nu doar că arăta mișto dar avea și niște funcționalități fantastice. Muream de ciudă unde vedeam că le pune la ăia în mașină ecrane unde se pot uita la filme, și eu nici nu aveam mașină. De fapt, nu prea aveam nici ecrane, doar o cutie care voia să fie televizor și se chinuia puternic să prindă semnalul.

     Pe atunci faptul de a avea în mașină sisteme de navigare cu touchscreen, de pe care să poți să intri pe internet sau să te uiți la un film părea un scenariu îndrăzneț dintr-un film SF. Era lucrul acela la care visai fiind convins că nu vei trăi să îl vezi. Astăzi însă, astfel de sisteme de navigare auto au devenit ceva firesc, deosebit de practice și, cred eu, în curând vor deveni ceva necesar. Nu spun asta doar pentru că sunt un motiv întemeiat pentru care să te dai mare cu mașina ta, dar prezintă multe funcționalități care fac experiența condusului în mașină mult mai plăcută.

   Folosesc o navigație auto Edotec EDT 1049 Android care rulează o platformă S150 Full Android, pe un Audi A3 de care mă servesc zilnic. Nu sunt un șofer nici răbdător, nici sigur pe el. Unde mai pui că sunt și începătoare. În aceste condiții sistemul de navigație dedicat a fost o necesitate pentru mine. M-a salvat cel puțin din trei puncte de vedere despre care o să vă povestesc în continuare.

Cadouri florale - Te ajută să îi cunoști mai bine pe cei ce te înconjoară

    Tu ce observi cel mai frecvent la o floare? Petalele, culoarea, parfumul, sau frunzele, tulpina, poate spinii. Ori poate te gândești că este cam ofilită, ori din contră, ce bine a fost îngrijită. Oricare ar fi răspunsul tău la această întrebare, el dezvăluie ceva despre tine. Alegerea ta poate indica dacă ești optimist sau pesimist, dacă ești superficial sau dacă tinzi să privești lucrurile în profunzime, sau dacă ai capacitatea de a judeca o persoană după lucrurile care o înconjoară.

   Modul în care reacționezi atunci când primești o floare poate, de asemenea, să ofere multe informații despre tine. Eu am vrut să testez această teorie. De aceea am ales să îmi surprind prietenii cu un buchet de flori. Și pentru ca provocarea să fie și mai mare m-am decis să fac lucrul acesta online. Ce reacții am primit, dar și ce au dezvăluit ele despre ei, vă povestesc în continuare.

   Am ales un buchet de flori care mi s-a părut mie special și l-am dăruit voios cam la toată lumea. Răspunsurile nu au întârziat să apară, și deși par asemănătoare, ele ne transmit destule informații despre destinatar.

Locuința mea de iarnă e la țară, acolo era să mor... de nervi

  În fiecare iarnă, fără excepție, odată cu primele ninsori este la TV următorul reportaj: o tanti tinerică și îmbrăcată foarte bine, stă cu microfonul în mână pe niște schiuri încercând din răsputeri să se nu dea cu fundul de pământ. Acțiunea se petrece în ceva stațiune cum ar fi Cavnic, spre exemplu, odată cu primii fulgi de nea serioși. Absolut de fiecare dată, tanti asta își începe discursul așa: „Peisaj de basm aici la Cavnic...”. Știți ce gând îmi trece mie prin cap în acele momente? „Peisaj de basm o laie! Dacă ăsta e peisajul din basme îmi e profund milă de toate personajele care au fost forțate să trăiască în asemenea mediu lipsit de compasiune și considerație pentru rasa umană”.

   Te întrebi de ce am o gândire atât de radicală? Răspunsul e simplu. Trăiesc la țară, într-o casă modestă și destul de veche. A moștenit-o tata de la bunici. De urâtă nu e urâtă. Problema este că nu e foarte deștept construită. Ei și când locuiești într-o astfel de casă, viața la țară numai de vis nu e, poate doar de coșmar. Nu doar te mâncă frigul, dar Crivățul bate rău de tot prin portofele și buzunare. În acest context, am convocat ședința de familie. Tema conferinței: „Eu nu mai rabd încă o iarnă în frig și faliment. Tu o vei face?”. După o sesiune intensă de brainstorming am ajuns la concluzia evidentă: avem nevoie de renovări, și renovări serioase. No bun, cu ce începem?

   - Cu un certificat energetic, spune tata plin de înțelepciune.

   - Pe românește, te rog! La școala nu ne-a învățat limba adultească.

   - E simplu. În funcție de cât de multă energie consumă casa, ea se încadrează într-o categorie de consum energetic. De la A, care este cel mai scăzut, până la G care este cel mai ridicat. Dacă vrei să renovezi casa îți cam trebuie așa ceva.

   - No perfect. Presupun că mai costă și bani minunea asta de certificat. Mai bine aș începe să caut o variantă ieftină.

Hotel Domenii Plaza - Despre cum am călătorit în trecut

   - Alege orice loc din lume. Dacă ai putea să mergi undeva chiar acum unde ai merge?

   - Hmmm.... În trecut.

   - Hai tu! Vorbește și tu odată serios. Zi, unde vrei să mergi?

  - În trecut. Ți-am zis că nu m-am născut în epoca potrivită. Acum 200 de ani ar fi fost mai interesant. Dacă aș putea avea condițiile din prezent în atmosfera de acolo, acum m-aș și apuca să construiesc mașina timpului.

   - Ești nebună. Știi unde ar trebui sa mergi? Pe altă planetă. Hei marțieni! Veniți după ea e numai a voastră.

    Cam așa decurgea o discuție visătoare între mine și prietena mea acum câțiva ani. După cum puteți observa, încă nu au venit omuleții verzi după mine. Cred că totuși, nu sunt suficient de interesantă pentru ei, deși mi se mai spune și acum că sunt de pe altă planetă. Răspunsul meu ciudat și îndrăzneț de pe atunci încă nu s-a schimbat. De aceea am fost plăcut surprinsa când am primit un telefon de la prietena mea:

   - Hei, ți-am găsit mașina timpului.

   - Salut și ție! Da` ce ai pățit?

   - Mai știi când ziceai că vrei să călătorești în trecut?

   - Cum aș putea să uit! Ma gândesc la asta în fiecare zi: „Ce bine ar fi să călătoresc în timp, să fie iar Duminică!".

    - Hai tu! E pe bune, am găsit soluția.

    - Dar cât entuziasm pe tine. Bine m-ai făcut curioasă, zi!

    - Nu trebuie să construiești mașina timpului. E aici în București. E de lux, foarte încăpătoare, și are exact atmosfera pe care o cauți.

    - Ok. Sunt foarte interesată. Despre ce e vorba?

    - Un hotel. Hotel Domenii Plaza. Este exact ce cauți și trebuie musai să vii aici în concediu.

    - Da de unde știi?

    - Am fost cazați acolo săptămâna asta. E ce cauți tu îți spun.

Secretul frumuseții - O poveste cu mult Farmec

    Știai că Albă ca zăpada avea acnee? Nu, nu vorbesc prosti. Rapunzel avea mătreață și Ariel o piele care concura ușor cu deșertul Sahara. Tu de ce crezi că a fugit Albă ca zăpada în pădure? Îi era rușine să se întâlnească așa cu prințul, și sunt destul de sigură că oglinda aia era sarcastică. Mama criminală și vânătorul au fost doar pretexte. Cu Rapunzel a fost cam la fel. Maică-sa nu o ținea captivă, a creat doar un loc potrivit în care să se ascundă. Își scotea capul doar iarna când trebuia să îl scuture puțin ca să înceapă să ningă. Ariel după ce a ieșit din apa aia sărată, avea o piele atât de uscată încât i-a fost rușine să mai scoată un cuvânt. Nu mă credeți? Am dovezi:

     

Dress Code Black Tie - Cum îl abordăm corect?

     Ai avut o zi lungă sau tocmai te-ai trezit. Oricum ar fi, meriți să te relaxezi, așa că apasă play.

    Bună, sunt Iulia Albu.... ăăăăă asta... Hadasa și bine v-am regăsit la o nouă ediție din Verdict „Vai ce nealcoș„ sau ”Tulai Doamne!” doar pe Hadasa Scrie. Astăzi vorbim despre ținuta potrivită pentru un eveniment cu dress code Back Tie.

    Știu la ce te gândești. În sfârșit ai primit și tu o invitație la un eveniment care nu presupune prăjitul de mici în pădure, nici să faci pe broasca în ceva ștrand infect. Ai primit o invitație oficială, o vezi, o pipăi, miroase sofisticat. Ce ai făcut să meriți o asemenea onoare? Împletite cu design-ul elegant, cuvintele curg lin și armonios, până ce apare bolovanul: vă rugăm să abordați o ținută BLACK TIE. Știu exact ce simți, ești debusolat, confuz, care este sensul vieții? Stai liniștit, sunt aici să te ajut.

   Ce este dress code-ul Black Tie?

    În funcție de evenimentul la care participi, se pot aborda diferite grade de formalitate. Dacă la iarbă verde abordezi un stil foarte lejer (aproape de pijamale), la o nuntă trebuie să abordezi ceva mult mai formal. Dress code-ul este cel care determină cât de formal trebuie să te îmbraci. Cel mai înalt grad de formalitate este White Tie (adică papion alb), și îl abordezi doar dacă mergi la ceva prințesă la nuntă. Black Tie este următorul grad de formalitate, și imediat după este stilul formal, apoi office, etc.

SuperBlog 2016- Păzea că vin!

     Inspirația nu ține mereu cu mine. Cred că asta a fost vizibil pe blog în ultimele luni. Dar pentru că a venit toamna, cu aer proaspăt și plin de energie, mă gândesc că ar fi cazul să mă lovească și pe mine inspirația.

     Până vine ea de la sine însă, am să îi dau un brânci. De aceea am ales să mă înscriu această toamnă în competiția SuperBlog 2016. Cu tastele pregătite, cuvintele la îndemână și ideile ce abia așteaptă sa curgă, sunt pregătită să scriu despre frumusețe, haine frumoase, încălzire termică :P, și alte bazaconii.

     Pentru ca acest proiect să fie un succes o sa am nevoie, bineînțeles, și de sprijinul vostru. La urma urmei, degeaba scriu dacă nimeni nu citește. Se anunță postări proaspete, articole amuzante, povești interesante, așa că fiți cu ochii pe blog.

    Până la prima probă vă pup, și ne vedem cu alte postări.