Bibliotecara de la Auschwitz - Antonio G. Iturbe - Recenzie

    Uite că a venit și ziua aia în care să fac o recenzie la o carte care să aibă o poveste în ea. Te-am obișnuit cu cărți despre istorie și tot felul de lucruri ciudățele, ei bine azi vorbim despre o carte beletristică care spune o poveste în toată regula, fascinantă și interesantă, genul acela de carte pe care o lași cu greu din mână. Bibliotecara de la Auschwitz este tot o carte despre istorie, doar că reușește să o facă mai plăcută de urmărit, deși evenimentele pe care le relatează sunt departe de a fi plăcute.

   Nu o să îți spun mai nimic despre ce se întâmplă în carte. Mi se pare un gest de cruzime să îți relatez evenimentele care se desfășoară în carte. O să îți las satisfacția de a descoperii singur prin ce aventuri trece Edita. Așa se numește personajul principal al cărții, o fetiță de 14 ani, foarte perspicace și cu o înclinație deosebită spre cărți. Așa a primit rolul de a avea grijă de 8 cărți care existau în mod clandestin în lagăr, și odată cu acest rol a primit și titlul de bibliotecară, probabil una din cele mai periculoase responsabilități pe care ar fi putut să o aibă un om într-un lagăr.

Trei regi care au avut vieți incredibil de grele

    Să trăiești ca un rege! Acesta este visul. Să fii mereu înconjurat de oameni din înalta societate, să nu ai griji în privința banilor, să ai servitori la discreție, haine scumpe, bijuterii și cele mai alese bucate la masă. Asta e ceea ce regii au lăsat să se vadă de-a lungul istoriei. Realitatea însă, este că această aparență e șa fel de iluzorie ca un vis. Regii au dus vieți surpinzător de grele, care ar putea concura cu mult succes la orice emisiune de tip „Acces Direct” din zilele noastre. Suferințele prin care au trecut te lasă cu gura căscată și te face să fii mai recunoscător că nu ești din viță regală. Azi vorbim doar despre trei figuri regale, toate din Marea Britanie.

    Elisabeta I

    „Regina Fecioară” a trecut printr-o serie de evenimente care ar reprezenta fascinația asistenților sociali din zilele noastre. Ea a fost produsul dragostei dintre un tată narcisist și o mamă cu o conduită îndoielnică. Tatăl său o iubea sau o părăsea în funcție de cât de mult își iubea sau nu soțiile. O relație strânsă părinții ei era un vis care nu se va împlinii niciodată.

    Când prințesa Elisabeta avea doar 3 ani, mama sa a fost condamnata la moarte de către rege care o suspecta de adulter. Astfel, viitoarea regină a ajuns să fie crescută de doici și diferiți tutori. După moartea mamei sale, regele o ura atât de tare încât i-a subțiat alocația într-atât încât nu își mai permitea haine noi.

Cosmetice preparate acasă - Jinaika Jakuszeit

 
    Despre o carte vom vorbi astăzi, carte care e mai mult decât interesantă și practică, ar trebui să fie obligatorie în casa oricărei femei. Spun asta deoarece cartea „Cosmetice preparate acasă” de Jinaika Jakuszeit pare a cuprinde mai multe cărți în una singură. Prima parte vorbește despre știința din spatele cosmeticelor, și a doua parte conține rețete de preparare a cosmeticelor în casă.

   În timp ce citeam prima parte, mi-am dat seama imediat că a-ți prepara cosmeticele singur nu e treaba nici ușoară, nici ieftină. Prepararea cosmeticelor în casă nu e joacă. E nevoie să ai cunoștințe solide despre modul în care funcționează un produs cosmetic. Practic orice produs cosmetic este format dintr-o parte apoasă și una uleioasă, care conform fizicii nu prea se pot combina. Trebuie deci să știi cât, cum, și unde să adaugi pentru a rezulta un produs bun. De asemenea, ai nevoie de ustensile specifice și de maximă precizie, instrumente care nu sunt chiar ieftine.

Patru leacuri șocante din istoria medicinii

    V-ați plâns vreodată de sistemul sanitar din România? Eu da, și nu doar odată. Poate că nu îți convine birocrația sau cum te tratează medicii. Oricum ar fi, vreau să te asigur că trăiești în cea mai bună eră medicală din câte au existat.

    Medicina nu a fost mereu atât de clară cum este azi. În trecut medicii aveau tot felul de credințe dubioase cu privire la motivul pentru care cineva e bolnav sau la eficacitatea unui anume leac. De la unguentul de cadavre de hoți până la tratamentul cu sângerări, medicii le-au încercat pe toate. Eu am să-ți prezint o mică parte din ele.

   1. Tratarea durerilor dentare în antichitate

    Dacă azi pentru a trata o durere de dinte e suficient să iei un calmant, pentru cei din antichitate leacul era ceva mai elaborat. Istoricul Pilinius ce Bătrân recomanda frecarea guri unei persoane cu dureri dentare, cu un dinte provenit din partea stângă a guri unui hipopotam. Apoi se recomanda consumarea cenușii rezultate din arderea unui cap de lup. Pentru întărirea danturii se recomanda folosirea mizerei de pe coada unei oi, iar dacă voiai să te scobești trebuia să o faci cu oasele ascuțite luate din capul unui șoarece și din oasele frontale ale unei șopârle capturate când era lună plină. Cu toate acestea nu era bine să mesteci pene de vultur pentru că provocau o respirație urât mirositoare.