vineri, 30 septembrie 2016

Un articol bun ca untul



   Omul face untul, nu untul îl face pe om. Nu, nu este clickbate, chiar vorbim despre unt. Din fericire (cred), pentru voi nu o să vă povestesc despre cum atunci când eram doar o copiliță, bunica îmi făcea unt galben ca soarele, mai bun decât mierea și vindecător de toate ”boalele”. Nici despre cum îl punea în cămară în ceva recipient fermecat din lemn și când îl ungea pe pâine ți se topea limba cu totul. Și iarna cum îmi ungea mâinile cu unt ca să nu fac degerături, ce mai, era practic una cu algocalminul. De asemenea, bunica mea a fost Ileana Cosânzeana și bunicul Ioan Slavici. Mama nu știa să facă unt pentru că era prea ocupată să umble după Făt-Frumos, plus că era la modă să facă doar bunicile unt. 




    Nu o să vă spun asta pentru că, să vezi și să nu crezi, nu m-am născut dragă într-o reclamă la iaurt ”de casă”. Recunosc: sunt copil crescut cu margarină, și NU sunt mândră de asta. Aș vrea să vă pot spune că untul a fost cea mai vie amintire a copilăriei mele, dar nu e. În schimb, îmi amintesc perfect cât de mult uram margarina, îmi mai amintesc de Wham! - Wake me up before you GO-GO, și de Andreea Marin în bucătărie (colegii de suferință știu despre ce vorbesc). Cam astea sunt cele mai apropiate amintiri legate de unt din copilărie. 


    Dacă stau și mă gândesc bine, nu am văzut în viața mea o reclamă la unt. Dintr-un motiv sau altul, cineva a hotărât că e bine să ne dublăm mărimea ficatului consumând doar margarină, prin urmare asta s-a promovat, și cred că acesta este unul din motivele pentru care copilăria mea nu a mers ”ca pe unt” - dacă... știi cum zic (glumă seacă).


    Pentru mine, untul era și cred că încă mai reprezintă un ideal. Când eram mică untul era la același nivel cu caviarul în mintea mea, și nu aș fi îndrăznit să le spun alor mei să îmi cumpere, pentru că îl credeam deosebit de scump. Îl asociez și acum cu starea de bine, un stil de viață sănătos, echilibrat și confortabil. Nu mai mănânc de ani de zile margarină, în schimb acum nu îmi lipsește untul din alimentație.


    Din fericire pentru mine, trăiesc la țară și pot juca chiar eu rolul bunicuței. Din punctul acesta de vedere pot spune că pentru mine untul înseamnă divertisment. Nu, nu este un cuvânt deplasat. Bat untul acasă din smântână cu un mixer amărât. Nu știu dacă ați văzut filmulețele alea pe YouTube  cu oddly satisfying nu știu ce (dacă nu le-ați văzut puteți să le căutați), dar așa se simte, când vezi și simți ce fain se adună untul și ce culoare are nene, nu te mai uiți o săptămână la ”Mireasă pentru fiul meu”, pentru că e prea genial, și această distinsă emisiune nu se compară.


    Dacă ar fi totuși să-l cumpăr din comerț, am găsit o variantă care mi se pare foarte rentabilă. Cei de la  Kerrygold, care m-au și provocat să scriu acest articol, produc un unt care se propune foarte natural și gustos. Nu pot să vă confirm nimic, pot însă să vă spun că le-am găsit site-ul de prezentare, și dacă untul e la fel de bine făcut ca și site-ul, mă declar fana lor numărul 1. Untul e făcut din lapte de la vaci din Irlanda, dar cum arată vacile alea pe site, îți vine să le pupi, plus că au poze cu țărani adevărați. La marketing se pricep deci, și eu zic că merită o șansă. 



    Astea au fost poveștile mele unse cu unt și livrate vouă pe o farfurie cu multă bucurie și drag, fără E-uri, coloranți și aditivi. Aștept la schimb răspunsul la întrebarea: Tu ești copil crescut cu margarină, sau vi din basme? Ne vedem în comentarii. Poftă bună!

20 de comentarii:

  1. sa stii ca si eu am mancat ceva margarina la viata mea... dar ce cativa ani am exclus-o cu totul din alimentatie. chiar si la prajituri, cand e recomandata margarina pun unt sau ulei. nu mai folosesc plasticul ala... chiar acum 2 seri am luat niste unt. cu paine prajita si sare sau dulceata...e o nebunie!

    RăspundețiȘtergere
  2. Cu toate ca nu cred ca este o diferenta prea mare de varsta intre noi, la noi in casa nu prea s-a consumat margarina. Untul clasic din comert era mereu in frigiderul mamei, dar si al bunicilor. Si acum consum unt pe paine prajita...cu unt prepar piureul si bineinteles si la anumite prajituri :)

    RăspundețiȘtergere
  3. cred ca nu am cumparat margarina de 5 ani, unt in schim cumpar de la tarani!

    RăspundețiȘtergere
  4. cred ca nu am cumparat margarina de 5 ani, unt in schim cumpar de la tarani!

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu sunt o consumatoare inraita de unt, insa il folosesc numai la gatit sau il mananc asa ca atare intins pe paine.

    RăspundețiȘtergere
  6. Si la noi in casa untul este la putere. Si am crescut cu unt, mama ne punea dimineata pe paine cu gem sau miere si cu o cana de lapte sau ceai.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ti-o mers bine atunci. Mi-a fi dorit sa pot spune acelasi lucru.

      Ștergere
  7. nu consumam prea mult unt noi, doar atunci cand este nevoie la prajituri

    RăspundețiȘtergere
  8. Tare mult imi place, il mancam in multe combinatii :)

    RăspundețiȘtergere
  9. uite ca despre folosirea untului in mastile cosmetice eu chiar nu stiam.

    RăspundețiȘtergere
  10. Oare sunt singura careia nu ii place untul? Cred ca o sa il incerc cat de curant, daca il laudati toate.

    RăspundețiȘtergere
  11. Foarte utile beauty tipsurile menționate. Nu am folosit niciodata unt pe fata sau cu atat mai putin pe par

    RăspundețiȘtergere
  12. Am mancat si eu margarina, asa era modelul atunci 😉

    RăspundețiȘtergere
  13. E bun untul acesta. L-am gustat, am şi gătit cu el.

    RăspundețiȘtergere
  14. Imi place untul de cand ma stiu, imi placea sa o vad pe bunica cum facea untul, cum il batea in bădîĭ

    RăspundețiȘtergere