Viața bate filmul - My name is Gladiator

     În apogeul puterii sale, imperiul Româț era vast, întinzându-se din jungla curții până la granițele gardului vecinului. Mai bine de un sfert din populația părului de mâță a trăit și a murit sub domnia covorului. În iarna anului 2016, campania de 12 minute a Împăratului Motanus Tomasus Blănosus împotriva triburilor barbare din Puricenia se apropia de sfârșit.  Doar o ultimă luptă stătea în fața victoriei Imperiului Româț și a promisiunii de pace în întreg imperiul.

     Cam asta ar fi introducerea filmului Gladiatorul adaptată la viața mea. Practic cel mai palpitant aspect al ei, sunt mâțele mele. Cei de la TNT m-au provocat să va povestesc despre ce personaj de film aș vrea să fiu. Eu o să vă povestesc despre unul care sunt deja. L-am ales pe Maximus din Gladiatorul, și în rândurile următoare o să vă spun și de ce.

    Șapte dimineața îmi sună alarma:


 
    Am ales melodia asta ca să mă asigur că mă trezesc.  Dimineața mea începe bine. Soarele aburește printre nori, ceva păsări rătăcite încă mai ciripesc pe afară, iar eu fac ce face orice om normal dimineața. Se uită pe telefon, păi cum altfel?! Relaxată mă uit la mail-uri, puțin pe youtube, în cele din urmă intru și pe Facebook. Postasem pe pagina blogului un filmuleț amuzant și acum voiam să verific feedback-ul. Două like-uri, unul de la mine și unul de la maică-mea, în condițiile în care am peste 500 de fani. Da` care e faza, are you not entertained?

      Merg în bucătărie să îmi prepar și eu un mic dejun. La intrare, șoc și groază. Vasele de azi noapte din chiuvetă nu se spălaseră singure, și nici mopul nu s-a gândit să spele pe jos.

      -Stregth and honor, Hadasa. Strength and honor, spun ridicând cu curaj buretele împotriva armatei de vase murdare, și mopul împotriva gresiei pătate.

        După ce mănânc mă întorc în cameră și încep să scriu ceva. La un moment dat, intră mami în cameră. Se uită suspicios la mobilă și mă întreabă intrigată:

      - Hadasa tu de când nu ți-ai mai șters praful din vitrină?
      - Aaaaa... de 2 ani, 264 de zile și dimineața asta, răspund eu prudent expozându-mi dinții într-un zâmbet lingușitor.

      Avea dreptate, era cazul să îmi fac puțină ordine în cameră. De fapt, nu era cazul, era imperios necesar. Mă uit pe covor, îl ating cu vârful degetelor și privesc cu hotărâre înspre minutele ce vor urma.

    Era timpul să pun în funcțiune fiara, aspiratorul. Nu cred că există sunet pe care să îl urăsc mai tare pe lumea asta. Îmi trebuia suport moral așa că o chem și pe mami în cameră. Bag în priză monstrul, mă plasez în poziție de atac și ii spun mamei:

 

    - Ha?!
    - Adică apasă pe butonul de pornire.
    - Aaa. Bine acuma.

   După o luptă crâncenă, covorul era curat, mobila lucea de curățenie, și hainele erau în dulap. Se făcuse deja ora 14 și eu ma gândeam că e rândul meu să pregătesc cina. Trebuia să merg să cumpăr ingrediente, dar nu aveam chef să merg pe jos până la capătul orașului.
     - Tata, mă duci și pe mine cu mașina până la supermarket?
     - Nu am chef. Oricum mie ce îmi iese dacă te duc.
     - Păi, pe lângă faptul că o să ai ce mânca pe seară amintește-ți: What you do in life, echos in eternity.

     - Ce?!
     - Adică ce faci în viață se răsfrânge în eternitate. Așa că fă și tu o faptă bună pentru un om necăjit și nevoiaș ca mine.
     - Bine. Dar ar fi bine să nu mai arzi mâncarea de data asta.
     -Nu promit nimic.

   Ajung la magazin, cumpăr ce îmi trebuie, la casă coadă infernală. Tanti casieriță, pe lângă faptul că era lentă rău, vorbea cu colega din spate, nu îmi mai amintesc despre ce. După zece minute termin și eu cu plata. Mă întreabă robotic: „A fost totul în regulă în magazin?”.  Răspunsul meu:

    Ajung acasă, ora 16. Mă apuc de gătit că la viteza mea îmi ia ceva vreme. Curăț cartofii, îi pun în apă și fac o pauză. Trebuie să ne verificăm telefonul, altfel nu se poate. Prietena mea tocmai mi-a trimis o poză amuzantă, și aveam răspunsul perfect pentru a continua comedia. Degetele mi se încleștează însă și îmi scap telefonul care se îmbăiază din belșug în apa cu cartofi. Panicată îl scot repede, îl șterg energic cu un prosop de bucătărie și rostesc o rugăciune. Apăs butonul de pornire... Ave Caesar! Merge!

     Când masa era aproape gata intră mama în bucătărie.

     - Pot să te ajut cu ceva?
     - Nuuu. Am totul sub control.
     - Văd. Mai ales după hainele de pe tine. Cum ai reușit să te murdărești așa?
    - Mami... Noroiul se curăță mai ușor decât sângele. Bucură-te că nu m-am tăiat.
 

    În scurt timp sunt toți la masă și încep să mănânce.

    - Deci... cum e? Întreb eu cu un zâmbet optimist pe față. Știam și eu că am uitat să pun sare și că mâncarea nu era prea bună la gust. Asta explică și reacția lor.

     În timp ce strâng masa aud un glas hotărât din spate:

     -Miaaaaauuu!
     E motanul meu care se uită poruncitor la mine. Îl ignor momentan pentru că voiam să termin de strâns masa.
     - Miaaaaauuuu! Cum îndrăznești să îmi întorci spatele?, vorbesc ochii lui plini de autoritate.
     - Mă numesc Maximus Decimus Meridius, comandantul armatelor nordului, generalul legiunii Felix, servitor loial al adevăratului împărat Motanus Tomasus Blănosus, și aici e bolul tău cu mâncare, îi răspund eu gândindu-mă la ce mult seamănă de fapt cu Commodus.

     Seara s-a instalat bine de tot și am, în sfârșit, puțin timp numai pentru mine. Îmi trec degetele prin păr și am aceeași senzație pe care o are Maximus când atinge spicele de grâu în debutul filmului.

     E clar, aveam nevoie de o mască de păr, și parcă și fața ar avea nevoie de una. După o după masă întreagă în bucătărie arăta ca după război.

    Înainte de culcare zic să mă relaxez puțin jucând Candy Crush. Dar ce observ oare în zare? Sora mea m-a depășit cu trei nivele. Nu pot accepta așa ceva. I will have my vengeance. După câteva bătălii crâncene am reușit să o egalez. Mai aveam o singură viață și situația era deosebit de delicată. Pierdusem de încă două ori acel nivel și rezervele mele de energie erau reduse. Motivația a fost mai puternică însă, și concentrarea maximă. O ultimă mutare șiiii: ROMA VICTOR!!! Imperiul era restabilit, ba chiar extins.

       Ziua mea ca și Maximus se încheie în mod victorios. Vezi tu, de aia îmi place mie Maximus. Indiferent prin ce provocări și piedici trece, mereu iese victorios. Omul le dă maxim la toți, cred că de acolo îi vine și numele. La întrebarea de ce îmi doresc să fiu ca Maximus, răspunsul e simplu: păi să fiu asemeni lui Commodus? Dacă nu Maximus, atunci cine?

      Tot victorios se încheie și această postare. Povestea gladiatorului însă o puteți vedea în perioada următoare la TNT care a lansat o grilă nouă de programe. O să sfârșesc în tema melodiei de final din soundtrack-ul filmului, nu înainte de a vă ruga să îmi spuneți în comentarii care este filmul vostru preferat. Gata, now you are free!