Două poveşti care merită epilate

   La un moment dat din prestigioasa noastră istorie omenească, omul a privit şi privirea i s-a încâlcit, în mod irecuperabil, în părul de pe corp. Cum privirea s-a simţit aşa de jignită, nu  a avut de ales şi a demarat o operaţiune (pe care avea să o regrete mai târziu), denumită EPILAREA. Dacă la început a fost doar o chestiune de preferinţă personală,  a evoluat în scurt timp la nivelul de  constrângere socială. Ajungem astfel într-un prezent în care epilarea este o necesitate estetică şi socială, pe care o urâm cu toţii deoarece e însoţită de efort, durere, eventuala umilinţă publică. În plus, are un mare duşman: Doamna Lene.

    Îmi amintesc prima dată când am constatat necesitatea epilării. Din fericire, nu eram eu cea care avea nevoie de epilare, din nefericire eu am fost cea care a îndurat efectele lipsei ei. Eram doar o fetiţă, afară era soare, vară, apă caldă numai bună de scăldat, o zi foarte promiţătoare. Aşadar, împreună cu familia mea şi un grup de prieteni am mers voioşi la scăldat (ca în "Amintiri din coplilărie", doar sunt un adevărat Ion Creangă). Soarele străluceşte, păsările ciripeşte, până ai zice peşte (sunt şi puţin Eminescu) toată lumea era la costum de baie.

Ce fel de ştampilă sunt eu?

    Ştamplia. Acest banal, neglijat, subestimat obiect ce ne înconjoară existenţa, merită puţin mai multă atenţie. Până la urmă face atâtea pentru noi, ne scuteşte de atâta efort şi nu primeşte niciodată măcar un mulţumesc în schimb. Toată ziua le batem în cap, zbierăm la ele, le scuturăm, le trântim. Bine că nu pot să plângă pentru că, dacă ar putea, ar fi plin de cerneală peste tot. Aşadar, în semn de recunoştinţă pentru ele, eu zic că merită să le fac un scurt istoric plicticos.

    Ştampilele îşi au originile în Asia. Primele tipuri de ştampilă erau sculptate în lemn şi erau folosite pentru a imprima litere sau decoraţiuni. Au apărut în Asia în jurul anului 100 î.e.n, urmând să ajungă în Europa abia în 1300 e.n.

     Ştampilele cu mâner de lemn şi cap din cauciuc au apărut şi au început să fie intens folosite abia în anii 1900. În special dunpa Al Doilea Război Mondial, companiile au început să fabrice acest tip de ştampilă.

Review - Mască regenerantă şi Ser cu efect No-Frizz - Gerovital

       Bună dragele mele! Ştiu că ultimele articole au fost mai mult pentru diferite competiţii şi mai puţin despre produse, dar nu am uitat scopul blogului meu de aceea, în aporape miez de noapte (ca de obicei), vă scriu fuguţa un review. Un altul este pe drum şi sper că va apărea săptămâna viitoare. Oricum am avut ocazia să încerc tot soiul de produse despre care abia aştept să vă povestesc.

     Încep prin a le mulţumi celor de la Farmec pentru că au fost foarte drăguţi şi deschişi oferidu-mi ocazia să testez produsele lor. Chiar m-au lăsat să aleg ce aş vrea să testez şi le sunt foarte recunoscătoare. Am primit două produse care, culmea se întâmplă să mi se şi potrivească. E vorba de produse din noua gama Gerovital Tratament Expert, şi anume Masca regenerantă şi Serul cu efect No-Frizz. O să vă vorbesc în parte despre ambele produse.

Ileana Cosânzeana şi farmecele-n păr

      Ileana Cosânzeana, eroina basmului românesc, idealul de frumuseţe, vestită pentru părul ei de aur, lung, puternic şi... fermecat. 

      Cosânzeana avea părul fermecat de la naştere. Trei iele sau ursitoare i-au fermecat părul şi i-au oferit fiecare câte-o putere aparte. Astfel cu cele trei cosiţe ale ei, Ileana Cosânzeana putea să oprească timpul, să îl dilate sau să transforme o cosiţă într-o armă puternică, cel mai adesea o cobră cu venin. De aşa păr şi eu m-aş fi îndrăgostit aşa că nu-l judec pe Făt-Frumos. 

      Toate bune şi frumoase, dar cred că, dacă Ileana Cosânzeana ar trăi în zilele noastre, ar ajunge să sufere de depresie cu fiecare fir de păr rupt, căzut, ars, etc. Mi-o şi imaginez într-un colţ adunându-şi fir cu fir părul... nu tocmai de aur. De ce spun asta? Ei bine, eroina basmului românesc trăia într-un univers ideal fără încălzire globală, poluare, ger, chimicale, fixativ, placă, ploaie acidă, etc. În prezent, părul ei ar fi complet lipsit de orice putere. Cosiţa ei ce se trasformă în cobră, nu s-ar mai transforma decât într-o coadă foarte despicată la vârfuri. Părul ei de aur nu ar mai străluci nici la soare.  Acum chiar ar avea nevoie de nişte farmece. 

O mie şi una de... dimineţi cu cafea

   Şeherezada era doar o fetiţă când asista împreună cu mama, bunica, mătuşile, vecinele, prietenele la cafea. Vorbeau despre cumpărături, despre soţii lor, despre regele Shahryar, despre bârfe  de la palat, dragoste, trădare, suferinţă, viaţă. Sherezada stătea mereu lângă bunica ei care era un adevărat izvor de înţelepciune. Într-o zi se întoarce spre Sherezada şi îi oferă cel mai preţios sfat: "Cafeaua, draga mea, este mereu un prilej de fericire. Când te aşepţi mai puţin îţi va oferi răspuns la cele mai dificile probleme". Micuţa Şeherezada nu a putut înţelege atunci ce vroia bunica ei să-i supnă. Abia mai târziu s-a convins de adevărul acelor vorbe. 
 

Sursa: MagazinulOnline.ro

   Deja tânăra Şeherezada era obişnuită cu veştile despre soţiile omorâte ale regelul Shahryar. Fiecare săptămână se sfârşea cu o nouă nuntă şi începea cu un nou omor. După ce regele şi-a pierdut în moarte iubita şoţie, a încercat din greu să o înlocuiască. Fiecare tânără avea perspectiva de a lua locul răposatei regine. Regele avea însă un secret. Pentru a rămâne în viaţă, tinerele regine trebuiau să ghicească ce făcea răposata regină pentru a-l bucura şi răsfăţa pe rege. Care de care mai creative, tinerele au încercat să ghicească secretul. Însă niciuna nu a reuşit. 

   Pentru Şeherezada situaţia era complicată. Nu mai existau tinere în regat şi ştia că va veni şi rândul ei. Mai avea o săptămână la dispoziţie pentru a afla secretul regelui, înainte să fie dusă la el. Iubea prea mult viaţa pentru a se da bătută. Aşa că, într-o zi senină de toamnă, Şeherezada iese la plimbare pentru a-şi limpezi mintea. La un moment dat simte un miros îmbietor de cafea şi îl urmează până ajunge într-o poiană. În mijloc vede o lampă. O ridică, o întoarce pe toate părţile, în cele din urmă o şterge de praf. În acel moment apare duhul din lampă. Era albastru, cu o centură roşie formată din şapte stele. Numele lui era Marke Tonline. 

    Şeherezada putea să îşi pună trei dorinţe. Prima dorinţă a fost, evident, să afle care era secretul regelui. Duhul se conformează şi îi spune că fosta regină obişnuia să îi faca o cafea în fiecare dimineaţă regelui. Uşurată Şeherezada se gândeşte că ştie şi ea să facă o cafea şi începe să danseze de bucurie. Duhul însă, îi spune că şi alte tinere au încercat să îi facă regelui cafea, dar au eşuat. Şeherezada îţi pune atunci a doua dorinţă: "Vreau să ştiu ce fel de cafea vrea regele?".  Duhul îi răspunde că regina îi prepara regelui cea mai fină şi mai aromată cafea turcească din regat. Şeherezada ştia să facă o  cafea obişnuită, dar cea mai fină şi aromată cafea turcească din regat o depăşea. Aşa că, Şeherezada îşi pune ultima dorinţă: "Vreau să învăţ să fac cea mai bună cafea turcească din regat!". Duhul îi îndeplineşte dorinţa. Îi spune unde poate să îl găseacă pe Arzum Okka, expert în cafea turcească, cel care instruit-o şi pe fosta regină. Acum Şeherezada era pregătită. Cuvintele bunicii sale s-au adeverit. 

Sursa: MagazinulOnline.ro

     Au trecut deja mulţi ani de când Şeherezada i-a făcut prima cafea regelui. Au deja trei copii. În fiecare dimineaţă, înainte de micul dejun, Şeherezada şi regele Shahryar savurează împreună cea mai bună cafea din regat. Cafeaua e mereu un prilej de fericire acum. 

    Chiar dacă nu suntem Şeherezade, cu toate ne dorim cea mai bună cafea pentru noi, familia şi prietenii noştrii. Noi nu-l avem pe duhul Marke Tonline, dar avem magazinul MarketOnline.ro, unde putem găsi cafetiere care să prepare cea mai bună cafea turcească.

     Ştiu că dacă am putea să ne punem o dorinţă ar fi să putem cumpăra mai ieftin cafetiera preferată. Ei bine, magazinul MarketOnline.ro se întâmplă să ne îndeplinească această dorinţă deoarece are reduceri la cafetiere. De asemenea, noi nu avem nici timp, nici cum să-l găsim pe Arzum Okka pentru a ne învăţa cum să facem cea mai bună cafea. Avem însă cafetiera Arzum profesională. 

Sursa: MagazinulOnline.ro

 
    Cu siguranţă, cu o astfel de cafea în fiecare dimineaţă, cuvintele bunicii Şeherezadei se vor dovedi adevărate şi pentru noi. 

   Cu acest articol particip la prima proba din competiţia SuperBlog 2015.

  

De ce îmi dă apa putere?

   Bună dragele mele! V-a plăcut postarea mea în care vă vorbeam despre cât bună prietenă ne este apa? Dacă da, am veşti bune. Urmează o nouă postare pe aceeaşi temă. Doar că, dacă data trecută v-am arătat cum ne dă apa putere din punct de vedere fizic, acum o să vă spun cum vă întăreşte apa psihicul. Fac această postare pentru că m-a lovit rău de tot ciocanul inspiraţiei azi şi era musai să scriu.

  Avem toate zilele alea în care ne simţim nimeni în lume, când nu avem chef nici măcar să ne ridicăm din pat,  când dacă ar fi să dea o maşină peste noi am spune că nu e mare pagubă. Ei bine, apa, care probabil stă lângă noi pe noptieră ne poate da putere doar dacă ne gândim la ea. Urmează deci, 6 moduri pentru care apa îţi dă putere.

Sursa: Radio Oltenia Craiova

    1. Apa e flexibilă

    Apa, banala apă, aşa cum te simţi tu uneroi, este singurul lichid care se poate transforma atât în gaz cât şi în stare solidă. Dar, apa nu are de ales. Tu însă poţi alege ce stare vrei să adopţi şi ai puterea să faci această alegere. Tu alegi dacă să fii tristă, voioasă, pesimistă sau optimistă. Ai dreptul şi puterea de a alege, trebuie doar să faci alegerea bună.

Review - Şerveţele demachiante Nivea

   Bună dragele mele! Am în plan review-ul ăsta de câteva săptămâni încoace, abia luni m-am hotărât să-l scriu şi abia azi, la ceas de aproape miezul nopţii, îl scriu. Clasic.... . Vorbim azi despre şerveţelele demachiante de la Nivea, care aş vrea aşa de mult să îmi placă pentru că îmi place Nivea, dar acest produs m-a cam supărat. L-am primit tot în cadrul #operaţiuneademachierea.  Să lucrăm totuşi ordonat şi să vedem ce ne promite produsul.