Cadouri florale - Te ajută să îi cunoști mai bine pe cei ce te înconjoară

    Tu ce observi cel mai frecvent la o floare? Petalele, culoarea, parfumul, sau frunzele, tulpina, poate spinii. Ori poate te gândești că este cam ofilită, ori din contră, ce bine a fost îngrijită. Oricare ar fi răspunsul tău la această întrebare, el dezvăluie ceva despre tine. Alegerea ta poate indica dacă ești optimist sau pesimist, dacă ești superficial sau dacă tinzi să privești lucrurile în profunzime, sau dacă ai capacitatea de a judeca o persoană după lucrurile care o înconjoară.

   Modul în care reacționezi atunci când primești o floare poate, de asemenea, să ofere multe informații despre tine. Eu am vrut să testez această teorie. De aceea am ales să îmi surprind prietenii cu un buchet de flori. Și pentru ca provocarea să fie și mai mare m-am decis să fac lucrul acesta online. Ce reacții am primit, dar și ce au dezvăluit ele despre ei, vă povestesc în continuare.

   Am ales un buchet de flori care mi s-a părut mie special și l-am dăruit voios cam la toată lumea. Răspunsurile nu au întârziat să apară, și deși par asemănătoare, ele ne transmit destule informații despre destinatar.

Viața bate filmul - My name is Gladiator

     În apogeul puterii sale, imperiul Româț era vast, întinzându-se din jungla curții până la granițele gardului vecinului. Mai bine de un sfert din populația părului de mâță a trăit și a murit sub domnia covorului. În iarna anului 2016, campania de 12 minute a Împăratului Motanus Tomasus Blănosus împotriva triburilor barbare din Puricenia se apropia de sfârșit.  Doar o ultimă luptă stătea în fața victoriei Imperiului Româț și a promisiunii de pace în întreg imperiul.

     Cam asta ar fi introducerea filmului Gladiatorul adaptată la viața mea. Practic cel mai palpitant aspect al ei, sunt mâțele mele. Cei de la TNT m-au provocat să va povestesc despre ce personaj de film aș vrea să fiu. Eu o să vă povestesc despre unul care sunt deja. L-am ales pe Maximus din Gladiatorul, și în rândurile următoare o să vă spun și de ce.

    Șapte dimineața îmi sună alarma:


 
    Am ales melodia asta ca să mă asigur că mă trezesc.  Dimineața mea începe bine. Soarele aburește printre nori, ceva păsări rătăcite încă mai ciripesc pe afară, iar eu fac ce face orice om normal dimineața. Se uită pe telefon, păi cum altfel?! Relaxată mă uit la mail-uri, puțin pe youtube, în cele din urmă intru și pe Facebook. Postasem pe pagina blogului un filmuleț amuzant și acum voiam să verific feedback-ul. Două like-uri, unul de la mine și unul de la maică-mea, în condițiile în care am peste 500 de fani. Da` care e faza, are you not entertained?

Locuința mea de iarnă e la țară, acolo era să mor... de nervi

  În fiecare iarnă, fără excepție, odată cu primele ninsori este la TV următorul reportaj: o tanti tinerică și îmbrăcată foarte bine, stă cu microfonul în mână pe niște schiuri încercând din răsputeri să se nu dea cu fundul de pământ. Acțiunea se petrece în ceva stațiune cum ar fi Cavnic, spre exemplu, odată cu primii fulgi de nea serioși. Absolut de fiecare dată, tanti asta își începe discursul așa: „Peisaj de basm aici la Cavnic...”. Știți ce gând îmi trece mie prin cap în acele momente? „Peisaj de basm o laie! Dacă ăsta e peisajul din basme îmi e profund milă de toate personajele care au fost forțate să trăiască în asemenea mediu lipsit de compasiune și considerație pentru rasa umană”.

   Te întrebi de ce am o gândire atât de radicală? Răspunsul e simplu. Trăiesc la țară, într-o casă modestă și destul de veche. A moștenit-o tata de la bunici. De urâtă nu e urâtă. Problema este că nu e foarte deștept construită. Ei și când locuiești într-o astfel de casă, viața la țară numai de vis nu e, poate doar de coșmar. Nu doar te mâncă frigul, dar Crivățul bate rău de tot prin portofele și buzunare. În acest context, am convocat ședința de familie. Tema conferinței: „Eu nu mai rabd încă o iarnă în frig și faliment. Tu o vei face?”. După o sesiune intensă de brainstorming am ajuns la concluzia evidentă: avem nevoie de renovări, și renovări serioase. No bun, cu ce începem?

   - Cu un certificat energetic, spune tata plin de înțelepciune.

   - Pe românește, te rog! La școala nu ne-a învățat limba adultească.

   - E simplu. În funcție de cât de multă energie consumă casa, ea se încadrează într-o categorie de consum energetic. De la A, care este cel mai scăzut, până la G care este cel mai ridicat. Dacă vrei să renovezi casa îți cam trebuie așa ceva.

   - No perfect. Presupun că mai costă și bani minunea asta de certificat. Mai bine aș începe să caut o variantă ieftină.

Rochia minune care te face mai fericită - De pe Fashion24.ro

   Acum un an circula pe internet un filmuleț cu un experiment foarte drăguț. O studentă a testat reacția celorlalți studenți la cuvintele: „Ești frumos/frumoasă!”. Cel mai evident efect a fost un zâmbet larg și involuntar, care se desfășura imediat pe chip. Fără să vrem, atunci când ni se spune că suntem frumoși suntem mai fericiți, indiferent dacă credem sau nu asta despre noi.

 
     Ție cine ți-a spus ultima dată că ești frumoasă? Te gândești poate la soțul tău, la băiețelul sau fetița ta, sau la tanti aceea drăguță care iți lasă mereu comentarii pe Facebook. Adevarul e că nu aceștia îți spun cel mai des că ești frumoasă. În realitate, oglinda este cea care îți spune cel mai des: „Ești frumoasă!”. De aceea ne și uităm în oglindă, ca să ne confirmăm faptul că arătăm bine, că suntem mulțumite de aspectul nostru, că merităm să ne complimentăm. Și știți când e cel mai ușor pentru oglindă să ne spună asta? Când purtăm o rochie. Eu cred că acesta este rolul rochiei. Să ne facă să ne simțim frumoase și să ne aducă un zâmbet pe buze. Atunci când porți o rochie, oglinda ar trebui să ne spună:

Cum să NU ai grijă de pantofii sport - O poveste încălțată

     - Iooooooiii! Se uită la noi.

     - Ce ai tu?... Vai de mine! Ok... Stai frumos Gabi.

     - Șșșșșșt... O doamne, se uită la preț...

     - Taci și stai locului odată! Ia... nu, nu, nu. Nu pleca! Nu... a plecat.

    - E numai vina ta Moni. Dacă ajunge la pantofii sport Nike ne-am ars. Nu ne mai cumpără nimeni.

    - E vina mea? Eu ți-am zis să mai lăsăm din preț, dar tu nuu... că suntem prea noi pentru reducere. Acuma ne mai cumpără cineva la anu. Am rămas perechea aia ratată, ultima de pe stoc. O să fim de toată rușinea.

     -  Moni, taci din gură a venit înapoi.

     - Ioi tu, ce asta? Cutremur!!! Ajutor!!

     - Ioi tu proastă ești! Ne-o băgat în coș tu.

     - Hiii. Asta e suntem salvate. Doamne ce bine!

     - Ura și la gară! Hai să mergem. Trebuie să ne ambalăm frumos.

 

    Bună! Noi suntem Moni și Gabi și asta a fost prima noastră interacțiune cu Hadasa. Dacă nu ați observat deja suntem gemene, dar nu de orice fel. Vedeți voi am fost crescute ca să devenim pantofi sport de damă. Avem un design atrăgător, forme încântătoare și suntem mereu în trend. De aceea am devenit pantofi de firmă: Adidas Originals Superstar Glossy.

Hotel Domenii Plaza - Despre cum am călătorit în trecut

   - Alege orice loc din lume. Dacă ai putea să mergi undeva chiar acum unde ai merge?

   - Hmmm.... În trecut.

   - Hai tu! Vorbește și tu odată serios. Zi, unde vrei să mergi?

  - În trecut. Ți-am zis că nu m-am născut în epoca potrivită. Acum 200 de ani ar fi fost mai interesant. Dacă aș putea avea condițiile din prezent în atmosfera de acolo, acum m-aș și apuca să construiesc mașina timpului.

   - Ești nebună. Știi unde ar trebui sa mergi? Pe altă planetă. Hei marțieni! Veniți după ea e numai a voastră.

    Cam așa decurgea o discuție visătoare între mine și prietena mea acum câțiva ani. După cum puteți observa, încă nu au venit omuleții verzi după mine. Cred că totuși, nu sunt suficient de interesantă pentru ei, deși mi se mai spune și acum că sunt de pe altă planetă. Răspunsul meu ciudat și îndrăzneț de pe atunci încă nu s-a schimbat. De aceea am fost plăcut surprinsa când am primit un telefon de la prietena mea:

   - Hei, ți-am găsit mașina timpului.

   - Salut și ție! Da` ce ai pățit?

   - Mai știi când ziceai că vrei să călătorești în trecut?

   - Cum aș putea să uit! Ma gândesc la asta în fiecare zi: „Ce bine ar fi să călătoresc în timp, să fie iar Duminică!".

    - Hai tu! E pe bune, am găsit soluția.

    - Dar cât entuziasm pe tine. Bine m-ai făcut curioasă, zi!

    - Nu trebuie să construiești mașina timpului. E aici în București. E de lux, foarte încăpătoare, și are exact atmosfera pe care o cauți.

    - Ok. Sunt foarte interesată. Despre ce e vorba?

    - Un hotel. Hotel Domenii Plaza. Este exact ce cauți și trebuie musai să vii aici în concediu.

    - Da de unde știi?

    - Am fost cazați acolo săptămâna asta. E ce cauți tu îți spun.

Pompiliu Colop - Ștampilă, blogger și entertainer... de firmă

Un' te duci tu, ștampilă? 

Un' te duci tu, ștampilă? 

La birou, domnule. 

La birou, domnule. 

Ce să faci tu, ștampilă? 

Ce să faci tu, ștampilă? 

Să ștampilez, domnule. 

Să ștampilez, domnule.

Cin' te mână, ștampilă? 

Cin' te mână, ștampilă? 

Doamna doctor, domnule. 

Doamna doctor, domnule. 

Ce asculți tu, ștampilă? 

Ce asculți tu, ștampilă? 

Ce se-aude, ștampilă? 

Ce se-aude, ștampilă? 

Europa FM, domnule. 

Europa FM, domnule. 

Ce auzi tu, ștampilă? 

Ce auzi tu, ștampilă? 

Hârtia-n imprimantă, domnule. 

Hârtia-n imprimantă, domnule. 

Plângi de frică, ștampilă? 

Plângi de frică, ștampilă? 

Nu plâng, nu plâng, domnule 

Nu plâng, nu plâng, domnule.

Eu n-am lacrimi, domnule 

Am cerneală, domnule. 

Am cerneală, domnule. 

Nu plângi, nu plângi, ștampilă? 

Nu plângi, nu plângi, ștampilă? 

Nu plâng, nu plâng, domnule 

Nu plâng, nu plâng, domnule.

Plâng angajații, domnule 

Este luni, domnule. 

Cin' te taie, ștampilă? 

Cin' te taie, ștampilă? 

Cine să mă taie, domnule. 

Cum să mă taie, domnule. 

Cin' te mâncă, ștampilă? 

Cin' te mâncă, ștampilă? 

Ai înnebunit, domnule 

Cum să mă mănânce, domnule.

Cine moare, ștampilă? 

Cine moare, ștampilă? 

Ferească Dumnezeu, domnule 

Vrei să știi cine moare, domnule 

Dialogul ăsta, domnule. 

Ăsta moare, domnule. 

Ce rămâne, ștampilă? 

Ce rămâne, ștampilă? 

Rămâne să povestesc ce fac azi, domnule. 

Se pare că lumea e interesată de ce fac eu ziua, domnule.

    Bună! Azi Hadasa nu a putut să vorbească cu voi. Cică are mult de scris, și a rămas în urmă și nu mai știe cum să gestioneze timpul. Mă rog, zice ”hai mă scrie și tu un articol pentru mine azi”, zic ”dar mie ce îmi iese?”, zice ”hai măi, faci și tu ceva interesant azi”, zic ”bine nu te mai mâțâi atâta”. Așa că azi vă povestesc eu. 

   Așa, să mă prezint mai întâi. Sunt o ștampilă pentru firmă, normală din, stai să mă uit... așa gama Printer. În fine, sunt băiat, încă sunt ofticat că nu există variantă de masculin pentru ștampilă. Nu de alta, dar ne omoară feministele de la birou când ne strigă în batjocură: ”Ștampiiiil-pil-pil-pil!”. Mă numesc Pompiliu Colop și mă tot gândeam la ce să vă povestesc azi. Am mai văzut așa pe la alți bloggeri postări plictisitoare gen: ce am făcut săptămâna asta? ce fac eu acasă? cum îmi trece ziua? Am zis să nu îmi bat capul prea mult și să vă plictisesc și eu cu viața de la birou.