Hotel Domenii Plaza - Despre cum am călătorit în trecut

   - Alege orice loc din lume. Dacă ai putea să mergi undeva chiar acum unde ai merge?

   - Hmmm.... În trecut.

   - Hai tu! Vorbește și tu odată serios. Zi, unde vrei să mergi?

  - În trecut. Ți-am zis că nu m-am născut în epoca potrivită. Acum 200 de ani ar fi fost mai interesant. Dacă aș putea avea condițiile din prezent în atmosfera de acolo, acum m-aș și apuca să construiesc mașina timpului.

   - Ești nebună. Știi unde ar trebui sa mergi? Pe altă planetă. Hei marțieni! Veniți după ea e numai a voastră.

    Cam așa decurgea o discuție visătoare între mine și prietena mea acum câțiva ani. După cum puteți observa, încă nu au venit omuleții verzi după mine. Cred că totuși, nu sunt suficient de interesantă pentru ei, deși mi se mai spune și acum că sunt de pe altă planetă. Răspunsul meu ciudat și îndrăzneț de pe atunci încă nu s-a schimbat. De aceea am fost plăcut surprinsa când am primit un telefon de la prietena mea:

   - Hei, ți-am găsit mașina timpului.

   - Salut și ție! Da` ce ai pățit?

   - Mai știi când ziceai că vrei să călătorești în trecut?

   - Cum aș putea să uit! Ma gândesc la asta în fiecare zi: „Ce bine ar fi să călătoresc în timp, să fie iar Duminică!".

    - Hai tu! E pe bune, am găsit soluția.

    - Dar cât entuziasm pe tine. Bine m-ai făcut curioasă, zi!

    - Nu trebuie să construiești mașina timpului. E aici în București. E de lux, foarte încăpătoare, și are exact atmosfera pe care o cauți.

    - Ok. Sunt foarte interesată. Despre ce e vorba?

    - Un hotel. Hotel Domenii Plaza. Este exact ce cauți și trebuie musai să vii aici în concediu.

    - Da de unde știi?

    - Am fost cazați acolo săptămâna asta. E ce cauți tu îți spun.

  Nu am crezut-o. Dar avea dreptate. Concediul meu se apropia și nu voiam decât să fiu singură, cu mintea goală, departe de formulare, stres și agitație. Un weekend de relaxare în care puteam să îmi limpezesc mintea era exact ce aveam nevoie. Așa că i-am dat o șansă acestui hotel. Prietena mea îmi spusese că au și niște servicii de SPA nemaipomenite. Refacere pentru corp și minte? Da, te rog!

   Weekend-ul acela sosi și el. Taxi-ul m-a lăsat în fața hotelului. Impunător, dar cald, hotelul mă invita înauntru. Cu pași entuziaști am acceptat invitația și parcă am auzit o voce în spate care spunea în timp ce intram pe ușă: „Ședere plăcută domniță!”

     Am intrat în lobby și m-am convins instantaneu că prietena mea avea dreptate. Nu îmi venea să cred! Cu un zâmbet uimit și tâmp pe față am mers înspre recepție. Foarte amabil, recepționera îmi urează un bun venit și întreprinde formalitățile de cazare. Nu puteam fi atentă la ce îmi spune. În lobby deja îmi imaginam o petrecere de seară cu dame în rochii impunătoare și domni cu baston și monoclu. Pe canapeaua neagră din colțul drept al încăperii câteva mame disperate serveau un pahar de ceai și discutau despre cum își vor mărita fetele. În oglinda de vis-a-vis o adolescentă narcisistă își admira din nou buclele, iar lângă bar o doamnă leșină afectat fix în brațele unui domn înstărit. La masa din mijloc e gălăgie. Un tânăr controversat tocmai câștiga, din nou, un joc de cărți.

     Recepționera îmi întrerupe viziunea și îmi înmână cheia de la cameră. Nu știu ce mi-a spus, știu doar ce am auzit: „Aceasta este deschizătoarea de la lacătul camerei. Permiteți-mi să vă invit a urca spre camera dumneavoastră”. Eram fermecată. Cu pași și mai entuziaști am urcat înspre camera mea.

    Am ales să mă răsfăț și să aleg o cameră cu multe facilități, un Executive Studio. Pe lângă toate lucrurile pe care nu aveam de gând să le folosesc foarte mult -TV, internet, telefonie - camera mea avea și un birou de lucru pe care aveam de gând să îl folosesc pentru a scrie, de data aceasta din plăcere și nu de nevoie, ca de obicei. Era spațiul perfect în care să mă lovească inspirația. Am ales o baie cu cadă, pentru că aveam de gând să pierd ceva vreme acolo. În baie am găsit și cosmetice bio, exact așa cum foloseau femeile odinioară, doar că nu le spuneau bio. Nu aveau altfel, deci de ce să se obosească cu denumiri.

     Camera arăta mai bine decât mă așteptam. Decorul era vintigos, și mi-aș fi dorit imediat să fi fost îmbrăcată altfel. Mi-aș fi dorit să am o coafură într-un coc elegant cu bucle atârnând. Mi-aș fi dorit să am pe birou o carte cu poezii, un stilou și o călimară, hârtie îngălbenită și o sticla de parfum dulce lângă. Mi-aș fi dorit să îmi bată la ușa un servitor și să îmi aducă pe un platou o scrisoare parfumată de la prietena mea care îmi povestește despre cum îi merge relația cu al ei Mr. Darcy, și că va naște în curând.

     Nu aș mai fi ieșit afară. Cromatica bine gândită, te apuca într-o îmbrățișare caldă și cu greu îți mai dădea drumul. Marmura din baie în nuanțe de maro și bej, precum și oglinda cu rame sculptate în detaliu, îți povesteau istoria luxului și nu m-am putut abține să nu le testez textura. Poate, poate se lipea și de mine puțin din eleganța lor.

    

    Dar nu puteam rămâne pe vecie în cameră, deși nu m-ar fi deranjat. Am ieșit și pe afară, am mai vizitat ceva vechituri, și m-am întors înapoi exact la timp pentru cină. Prima dată am ales restaurantul Citroniers. M-am așezat la o masă mai retrasă, nu de alta, dar aveam de gând să visez cu ochii deschiși și nu voiam să par o ciudată în mijlocul încăperii. Un chelner a venit galant pentru a-mi prelua comanda. Din meniul care conținea preparate cu specific mediteranean am ales "Papparadelle cu trufe". Mi-a plăcut? Ei bine, dacă luxul ar avea un gust, acesta ar fi gustul lui.

    O experiență mai interesantă am avut-o în cea de-a doua seara în care am cinat pe terasa Astrodom. Amplasată la ultimul etaj al hotelului, terasa emană un puternic vibe parizian. Mai ales pentru că se putea vedea Arcul de Triumf, mintea mea hoinărea de zor pe meleaguri istorice. Am servit un „Cotlet de berbecuț cu sos Raita” extrem de bine preparat. Era atmosfera perfectă. Mi-am imaginat din nou o petrecere, de data aceasta un bal. Oaspeții tocmai au terminat de dansat un dans medieval executat la perfecție. De pe platforma mai înaltă, oaspetele tocmai bate un pahar de sticlă și anunță că se va servi înghețată. Lumea debordează de entuziasm, dar asta nu e tot, va fi și un foc de artificii.... Ai, ce frumos știu visa! Chelnerul debarasează masa iar eu ma întorc în cameră.

    Nu am uitat de relaxare. Experiența de la SPA a fost mai mult decât încântătoare. Am spus pas saunei și jacuzzi-ului, dar am ales un masaj cu bambus și unul cu pietre calde. Atmosfera orientală de această dată, deosebit de relaxantă și aromele îmbietoare, m-au făcut să uit pe ce lume trăiesc. Mintea mea era mai limpede, era ușoară și cred că niciun cutremur nu ar fi putut să o tulbure. Nu a durat prea mult, nici prea puțin. A fost exact atât cât trebuia. Simți și tu un val de relaxare, nu? Bineînțeles că simți. Îți e somn pentru că te plictisesc cu poveștile mele. Nu te mai rețin.

    Mi-a plăcut? La nebunie. Servirea a fost impecabilă, și gradul de intimitate la fel. Nimeni nu a avut treabă cu mine. Am putut să visez cu ochii deschiși cât de mult am vrut, nu m-a făcut nimeni nebună. Cu greu am ieșit pe ușa hotelului. Am simțit că am călătorit în viitor, înapoi la betoane, gaze de eșapament, claxoane și hârtie irosită pe acte, formulare, rapoarte, etc. Dar nu eram aceeași. Ma simțeam cu vreo 200 de ani mai înțeleaptă. Am sunat-o apoi pe prietena mea:

      - Ghici de unde am ieșit?

      - Ai fost în mall și tocmai ți-ai luat rochia aia pentru care o să te urăsc pe viață.

      - Nu, dar acolo ma îndrept! Am fost în trecut.

      - Aaaaaa. Ai fost la hotel.

      - Dap. Mulțumesc, a fost cel mai frumos cadou!

      - Cu plăcere! Dar cât te-a costat toată afacerea?

      - Eh, foarte putin. Având în vedere că experiența a fost neprețuită.

      - Bine fată. Când ajungi în secolul 21 hai pe la mine.

      - Sunt pe drum.

      Ah, era să uit să vă spun ce am scris. Am filosofat puțin pe hârtie și am ajuns la concluzia că mintea noastră este ca un hotel. Noi suntem administratorii. În permanență „oaspeți” noi (gânduri) se cazează în hotelul nostru. Aceștia pot transforma hotelul tău de patru stele, curat și luxos, într-o ruină, în foarte puțin timp. Tu ești administratorul. Depinde doar de tine ce fel de „oaspeți” accepți înăuntru. Depinde doar de tine cum îți decorezi "hotelul" și ce standarde impui astfel încât "hotelul" să atragă „oaspeți” de calitate. Hotelul Domenii Plaza poate fi un model pe care ai putea să îl imiți. Mintea ta cu ce hotel se aseamănă? Aștept răspunsul în comentarii.

    Articol cazat la Hotel SuperBlog 2016, în camera 6.